Epurarea apei uzate

Bazin de retentie ape pluviale Bazine de namol activ Bazine de namol activ Decantor
Cladire gratarelor Imagine de ansamblu Imagine de ansamblu Laborator
     
Hala de uscare a namolului Decantoare Laguna  

Stația de epurare a fost reabilitată și extinsă pentru a corespunde cerințelor de epurare a unui debit maxim de 2200 l/s. Ceea ce este excedentar se poate deversa în râul Milcov. Proiectarea fluxului tehnologic este în concordanță cu standardele europene.

Fluxul tehnologic este proiectat având în vedere un proces de tratare cu nămol activ în cantitate redusă, incluzând operații de denitrificare și îndepărtare a fosforului biologic.

STATIA DE EPURARE

Orașul Focșani, capitala județului Vrancea, are în jurisdicție un număr de circa 100.000 locuitori.

Apele reziduale ajung gravitațional din oraș către stația de epurare a apelor uzate (SEAU) printr-un colector magistral care este racordat la o camera existenta a colectorului combinat (C.S.O).

Fluxul tehnologic este proiectat având în vedere un proces de tratare cu nămol activ în cantitate redusă, incluzând operații de nitrificare, denitrificare și îndepărtare a fosforului biologic.

Caracteristicile apei care intra vin statie:

Debite UM Valoare
Q zilinic m³/zi 40000
Qdebit mediu (condiții fără ploaie) m³/oră 1667
Q vârf de debit (către aeratoare) m³/oră 3960
Q debit maxim(către structura de admisie) m³/oră 7920

Încrcări chimice influent și temperatura apei uzate

Parametri UM Încărcări
Medie zilnică Val. de referință, zilnic
Consumul Biochimic de Oxigen (CBO5) kg/zi
mg/l
7770
194
8936
223
Consumul Chimic de Oxigen (CCO) kg/zi
mg/l
14000
350
16100
403
Materii în suspensie (SS) kg/ zi
mg/l
8230
206
9465
237
Azot total kg/ zi
mg/l
1335
33,4
1535
38,4
Azot amoniac (NH4-N) kg/ zi
mg/l
970
24,3
1115
27,9
Fosfor total kg/ zi
mg/l
200
5,0
230
5,8
Temperatura apei uzatemin °C 12 12
Temperatura apei uzatemax °C 25 25

Calitatea efluentului epurat

Standarde pentru apa epurată care iese din stație înainte de descărcarea în lagună

 
Parametri UM Valoare maximă
CBO5 mg/l 25
CCO mg/l 125
Materii în suspensie mg/l 35
Azot total mg/l 15
Fosfor total mg/l 2

Stația de epurare a apelor uzate dispune de două linii de epurare ce funcționează paralel.

Etapele de tratare sunt:

  - Pretratarea

  + Structură cu grătare, constând din grătare rare și grătare fine

  + 2 bazine pentru îndepărtarea nisipului și grăsimilor

  + Bazin de retenția temporară a apelor pluviale

  - Decantarea primară

  + 2 decantoare primare

  - Tratarea biologică

  + Proces de tratare cu nămol activ de mică încărcătură ce presupune nitrificare, denitrificare și îndepărtarea fosforului biologic, având în componență:

  + Stații de pompare a apei netratate și de recirculare a nămolului

  + 2 bazine de aerare cu zone anaerobice, anoxice și aerate

  - Decantare secundară

  + 2 decantoare secundare

  - Post-aerarea și laguna

  + se realizează dezinfectia naturala cu ultraviolete solare

  - Tratarea nămolului

  + pentru tratarea nămolului provenit de la decantoarele primare și a nămolului excedentar provenit de la aeratoare, ce include:

  + Un concentrator gravitațional pentru îngroșarea separată a nămolului primar și a celui excedentar

  + Un metantanc “ pt. fermentare anaerobică a nămolului concentrat

  + Zonă de depozitare a nămolului fermentat

  + Stație de deshidratarea mecanică prin filtre presă cu bandă

  + Sere pentru uscarea solară a nămolului deshidratat

  + Depozitarea nămolului uscat în incinta stației


Descrierea structurilor și a procesului

Pentru descrierea și controlul stației, a se vedea descrierea funcțională.

1. Bazinul colectorului combinat (CSO) 

Apa care intră în stație de la canalizarea principală trece printr-un bazin al colectorului combinat .

Deoarece limita maximă de preluare a debitului în perioadele ploioase este de 7920 m³/oră (în condițiile în care sunt în funcțiune ambele linii de la grătare și de la separatorul de nisip și grăsimi) stăvilarul va bloca accesul în stație dacă volumul de apă depășește această limită. Influentul excedentar se va deversa în râul Milcov printr-un dig deversor .

Bazinul colectorului combinat este utilat, de asemenea, cu un sistem de detectare a gazului pentru detectarea prezenței de gaze periculoase de CXHy, precum și un ventilator de evacuarea gazelor .

Ventilatorul evacuează aerul din bazin dacă senzorul de detectare declanșează alarma.

2. Canal de admisie în stație 

Pentru monitorizarea calității apei care intră în stație, în canalul de admisie din amonte de grătare, a fost instalat un prelevator automat de mostre fiind urmat de analizoare de conținut pentru:

  - pH și temperatură

  - conductivitate

  - depistarea conținutului de detergenți

  - uleiuri

  - materii solide în suspensie, Consumul Biochimic de Oxigen, Carbonul Organic Total, Consumul Chimic de Oxigen

Semnalele sunt folosite pentru a furniza informații generale și pentru a alerta operatorii în cazul unor conținuturi neobișnuite.

Mostrele extrase de prelevatorul automat se vor analiza în continuare în laboratorul stației pentru o evaluare detaliată a calității apei netratate, și pentru verificarea și recalibrarea analizoarelor.

3. Casa grătarelor 

De la intrarea în stație apa uzată intră gravitațional în casa grătarelor.

Sunt operative două linii, fiecare fiind dotată cu un grătar rar, lumina dintre bare fiind de 30mm și un grătar fin cu 6mm lumină între bare amplasate unul după altul.

Scopul grătarelor este de îndepărta materia grosieră din apa reziduală și de a proteja structurile din aval de deșeurile voluminoase care ar putea obstrucționa funcționarea optimă a instalațiilor.

Grătarele sunt curățate automat prin mișcarea raclorului de jos în sus, în timp ce reziduurile sunt aruncate pe o bandă transportoare (reziduurile grosiere) sau pe transportoare elicoidale (reziduurile fine).

Sistemul de raclare a grătarelor funcționează intermitent. Aceasta este controlat de măsurători ale diferenței de nivelul efectuate în amonte și în aval de grătare (prioritate 1) și prin cronometrare (prioritate 2).

Grătarele sunt utilate cu limitatori de cuplu pentru a preveni deteriorarea grătarelor în caz de supraîncărcare sau blocaje.

Reziduurile sunt preluate de banda transportoare și de transportorul elicoidal și sunt vărsate în containere separate .

Pentru a evita formarea de amestecuri de gaze explozive sau toxice, casa grătarelor va fi aerisită continuu printr-un ventilator care evacuează aerul din interior pentru a elimina acțiunea nocivă a gazelor cum ar fi gazul metan și H2S, și pentru a asigura protecția împotriva exploziilor prin diluarea conținutului. În interiorul clădirii grătarelor prezența gazelor periculoase precum CO, gaz metan și H2S este detectată printr-un sistem .

4. Bazin ape pluviale 

În caz de precipitații abundente sau de intrare în stație a unor debite de apă puternic poluată, aceasta se poate stoca într-un bazin de ape pluviale.

Bazinul apelor pluviale are două funcții principale:

  - de stocare provizorie a apei ne-epurate în cazul unor ploi abundente

  - ca bazin de descărcare de urgență în cazul intrării în stație a unor debite de apă puternic poluată.

Bazinul ape pluviale este săpat în pământ, având un volum de 6000 mc³ și formă dreptunghiulară, fiind conceput pentru a asigura retenția unui volum maxim deviat de 4000 m3/oră timp de 1,5 ore în regim de funcționare. Prin partea nordică a bazinului poate intra un vehicul printr-o rampă de acces pentru a curăța fundul bazinului.

Pentru a reduce la limita maximă admisă cantitatea de apă care intră la decantoarele primare, linia poate fi blocată printr-un stăvilar în aval de separatorul de nisip și grăsimi. Debitele care depășesc 3960 m³/oră vor fi direcționate către bazinul de stocare a apelor pluviale (a se vedea descrierea funcțională).

Dacă bazinul de stocare a apelor pluviale este complet plin, cantitatea excedentară este deversată peste un dig de evacuare de urgență, îndreptându-se gravitațional către canalul de ieșire din stație și apoi în râul Putna.

După umplerea bazinului în urma unei ploi abundente, pompa de retur ape pluviale pompează apa înapoi la intrarea în stație, în amonte de grătare. Pompele se pun în funcțiune atunci când volumul apei care intră a scăzut suficient sub limita maximă de admisie către decantoarele primare.

Pompa din bazinul apelor pluviale este submersibilă și este instalată într-un colector din interiorul bazinului de ape pluviale.

Pentru a menține acest colector curat, lângă pompă se află un agitator . Funcționarea sa depinde de nivelul apei din bazin.

Un contor de nivel din bazinul apelor pluviale declanșează o alarmă în cazul unor cantități mari de apă, furnizează informații generale despre gradul de umplere a bazinului și pornește/oprește pompa de retur a apei și agitatorul.

5. Bazinele de separare a nisipului și grăsimilor 

După ce trece de grătare, apa intră în structura de separare a nisipului și grăsimilor.

Pentru îndepărtarea materiei anorganice, cum ar fi nisipul și pietrișul, cu o greutate specifică mai mare decât cea a materiei solide organice din apele de canalizare, se vor folosi două canale longitudinale, aerate . Materia grosieră este îndepărtată pentru a evita colmatarea în canale și conducte și pentru a proteja pompele și utilajele.

Apa ieșită de la grătare intră în deznisipatoarele dreptunghiulare, le traversează fiind evacuată la celălalt capăt printr-o ieșire submersibilă, după care este deversată peste un stăvilar ce menține nivelul constant al apei. În bazine este injectat aer prin țevi perforate, montate pe lungime.

Nisipul decantat este extras prin pompe submersibile , care sunt montate pe un raclor obișnuit, ce deservește ambele bazine. Raclorul și pompele au sistem de pornire / închidere automat , în funcție de debitul de apă.

Nisipul se va descărca într-un container din interiorul clădirii grătarelor.

În plus, fiecare bazin are și un separator de grăsimi în care are loc flotația grăsimilor și a materiilor în suspensie, mai ușoare ca apa.

Lichidul rezultat din separarea grăsimilor se va descărca gravitațional în fosa septică.

În cazul în care nivelul de grăsimi este prea mare în căminele de colectare a grăsimilor senzorul de nivel declanșează alarma. Acest lucru se poate întâmpla dacă este blocată conducta de evacuare către fosa septică.

De la structura de separare a nisipului și grăsimilor, apa se îndreaptă gravitațional printr-o conductă subterană către căminul de distribuție care împarte fluxul către decantoarele primare.

6. Decantoarele primare 

Pentru îndepărtarea în cantitate mare a materiilor solide în suspensie se folosesc două decantoare primare, circulare.

Efluentul de la decantoarele primare se îndreaptă prin gravitație către bazinul de apă netratată.

Funcționare

Stația funcționează în sistem automat.

Operatorul va selecta de la Controllerul Programabil Logic (CPL) trei moduri diferite de comandă:

  - Automat prin care toate utilajele sunt controlate de CPL

  - Manual de la distanță prin care fiecare utilaj în parte este pus în funcțiune manual de la panoul de comandă al CPL

  - Manual Local prin care fiecare utilaj în parte este pus în funcțiune de operator de la un comutator local

Dacă există mai multe linii care funcționează în paralel, fiecare linie sau subunitate în parte poate fi trecută separat în modul de funcționare "Automat" sau "Manual de la distanță" pentru a permite efectuarea operațiilor de întreținere și de testare a fiecărei linii în parte. În cazul structurii de pretratare aceasta vizează:

  - Liniile de la grătare

  - Separatorul de nisip și grăsimi

  - Decantoarele primare

  - Stația de pompare apă brută și stația de recirculare a nămolului

Apa brută trecută prin etapa de pre-tratare ajunge gravitațional de la decantoarele primare către bazinul de apă brută al stației de pompare apă brută.

Bazinul de apă brută este dotat cu un deversor de urgență. In cazul defectării unei pompe, sau din oricare alt motiv ar putea ajunge prea multă apă de la decantoarele primare, deversorul reglează volumul de apă descărcând surplusul în căminul de racord la canalul de ieșire din stație.

Pentru a urmări cantitatea de apă care intră în bazinul de apă brută, toate pompele sunt dotate cu convertizor de frecvență și sunt controlate prin senzorii din bazinul de apă brută

Nămolul recirculat din decantoarele secundare ajunge gravitațional în bazinul de nămol care se recirculă al stației de recirculare a nămolului.

Toate pompele sunt dotate cu convertizoare de frecvență .

Ambee bazine, de apă brută și nămol care se recirculă, sunt aerate pentru a preveni sedimentarea nămolului și formarea de nămol în suspensie.

Termeni de bază pentru descrierea procesului de activare a nămolului prin aerare

  - CCO: Consumul Chimic de Oxigen (sau încărcătura organică oxidabilă) Pe baza acestui indicator este determinată încărcătura poluantă, atât biologică cât și minerală, a unui efluent supus analizei.

  - CBO: Consumul Biochimic de Oxigen

  - CCO5: consumul biochimic de oxigen măsurat după o perioadă de incubație de cinci zile. Acest indicator permite evaluarea încărcăturii cu materie poluantă organică, biodegradabilă a unui efluent.

  - Ntot: azot total (organic și anorganic)

  - Ptot: Fosfor total (organic și P-PO4)

  - MST/mlss: Materii solide totale (conținutul organic și anorganic din biomasa totală)

  - MSV: Materii solide volatile (numai conținutul organic din biomasă)

  - Încărcătura: Încărcătura reprezintă cantitatea de materie poluantă din apa netratată în raport cu

 + volumul bazinului de aerare

 + biomasa totală (cantitatea de nămol)

  - V: Volumul tuturor zonelor bazinului de aerare

  - Vaerate: Volumul zonelor aerate din bazinul de aerare

  - Procesul de stabilizare aerobă

Apa brută și biomasa ajung împreună într-un bazin cu mixare completă. Apa brută reprezintă hrana consumată de microorganismele vii care formează flocoane.

Pentru realizarea procesului de stabilizare aerobă este necesar să existe un raport echilibrat între apa brută (hrana) și biomasă, să existe spațiu suficient pentru biomasă, mixare și adăugare de oxigen. Reactorul biologic , unde are loc procesul biologic, este denumit "Bazin de Aerare".

Procese biologice de bază

Activitățile biologice au la bază reacții foarte complicate, controlate printr-un algoritm funcțional. Nu este necesar ca aceste procese să fie înțelese în detaliu. Aceasta reprezintă subiectul unor studii aprofundate din descrieri funcționale, seminarii, documente de studiu disponibile și manuale școlare. Totuși, trebuie avute în vedere câteva reacții fundamentale:

1. Îndepărtarea carbonului, executată aici în toate sectoarele de bazin de la 1 la 8. Acesta reprezintă procesul de stabilizare aerobă de bază. Conform acestui proces, carbonul organic biodegradabil, exprimat aici prin indicatorii CCO și CBO, este îndepărtat. Zahărul, grăsimile, acizii grași și proteinele conțin carbon mai mult sau mai puțin biodegradabil. Ca urmare, pentru menținerea acestui tip de nămol sunt necesari bacterii specifice pentru descompunerea nămolului și condiții de creștere optime ale acestora pentru a obține rezultatele de epurare dorite. În linii mari, jumătate din cantitatea de carbon este încorporată în biomasă, microorganisme precum bacterii și protozoare (de ex. Vorticelaîn varietăți multiple) și carbon organic inert. Partea rămasă este eliberată în atmosferă sub formă de dioxid de carbon.

2. Nitrificarea, care aici are loc în zonele 3 sau 5 până la 8, reprezintă oxidarea biologică a amoniului în nitriți, urmată de oxidarea acestor nitriți în nitrați. Degradarea amoniului în nitriți reprezintă de obicei limita tehnică de nitrificare.

3. Denitrificarea, are loc în zonele anoxice 1, 3 și 4 (vara), sau 1 și 2 (iarna), este un proces înlesnit de agenți microbieni de reducere a nitratului care poate în cele din urmă avea ca rezultat producerea de azot molecular N2 (într-o serie de produse intermediare de azot gazos).

4. Procesul biologic de Eliminare Fosfor (BioP), are loc aici în zona anaerobă 2 (vara), are ca rezultat îmbogățirea cu fosfor a masei de celule bacteriene. Acest proces poate avea loc în sisteme de tratare aerobică în condiții favorabile pentru microorganisme

5. Temperatura influențează în mod semnificativ metabolismul bacteriologic. Viteza procesului metabolic al oricărei bacterii poate fi ușor redusă sau accelerată de trei ori sau chiar până la zero, în funcție de speciile de bacterii. În concluzie, nu se poate aștepta ca procesul de eliminare a fosforului prin acțiunea microorganismelor (procesul BioP) să aibă loc în sezonul cu temperaturi scăzute. La temperaturi mai mari, se poate reduce volumul nitrificării și o anumită parte a capacității bazinului va fi folosită pentru eliminarea fosforului biologic.


Nămolul excedentar

Încărcătura poluantă de natură organică este eliminată în aeratoare prin transformarea în gaz și materie solidă, care nu va contribui la nămolul în exces:


Ca urmare, va fi necesar să extragă acest surplus acumulat sau nămol excedentar pentru a menține constante cantitatea de biomasă și condițiile necesare procesului.

Decantare

În Decantorul secundar are loc separarea materiilor solide de apa limpede rezultate în urma procesului de aerare.

Biomasa și materia inertă se acumulează în flocoane, care se sedimentează gravitațional. Bacteria care nu se poate decanta este scoasa afara din sistem.

Nivelul nămolului  

Nămolul din decantor trebuie menținut la un nivel redus, cel puțin să nu depășească 2 metri pentru a evita pierderea în efluentul de apă curată și dezvoltarea de caracteristici anaerobe a nămolului activat. Aceste caracteristici anaerobe pot determina formarea de ciuperci filamentare și umflare excesivă a biomasei, diminuând proprietățile de sedimentare.


Recirculare

Prin recircularea nămolului este asigurat faptul că biomasa nu va ajunge și nu se va acumula în decantor, ci va fi recirculată în aerotanc pentru a contribui la eliminarea substanțelor poluante. Aceasta înseamnă că trebuie reciclată o cantitate variabilă de nămol activat în aerotanc cu scopul de a menține o concentrație echilibrată a nămolului, necesar pentru epurarea biologică a apelor reziduale. În cazul orașului Focșani, proporția este reglată cu ajutorul debitmetrului aflat în spatele Deznisipatorului în combinație cu supapele automatice din bazinul de nămol care se recirculă din spatele decantoarelor.

Indicatori de calitate a debitelor de ape uzate

Emisarul în care se descarcă apele epurate este râul Putna, conform condițiilor de descărcare a apelor uzate în receptori naturali H.G.352/2005. Apele epurate trebuie sa respecte valorile indicatorilor de calitate.

În prezent, indicatorii de calitate ai apelor uzate epurate sunt determinați de S.G.A Vrancea și SC C.U.P SA prin intermediu laboratorului propriu.

Instalații de măsurare a debitelor de apă la stația de epurare

Debitele de apă uzată evacuată sunt măsurate în secțiunea de măsurare cu ajutorul unui debitmetru electronic Dn 800,care afiseaza atat debitul instantaneu cat si debitul total de la data punerii in functiune.

EPURARE

Intreținerea și reparația stației de epurare ,cât și responsabilitățile personalului sunt cuprinse în manualele de operare ale stației de epurare.

Coordonarea activitatilor de urmarire ,remediere privind functionarea in parametrii prescrisi a proceselor secventiale de epurare este urmarita de personal specializat.

Exista posibilitatea interventiei pe sectorul avariat ,fara perturbarea intregului proces de epurare.

De ce a fost nevoie de o nouă statie de epurare?

Indicatorii de calitate ai vechii stații de epurare spuneau: intră apa murdară și trebuie sa iasă apa limpede.

- Ce s-a observat?

În timp, chiar dacă se deversa apă limpede în râuri, acestea au murit. Pe vremuri chiar și în râurile mici care traversau orașele erau pești. Acum, toate râurile din țară sunt poluate. Astfel, în ciuda faptului ca apa era limpede ea conținea otrăvuri, numite SUBSTANÅ¢E DIZOLVATE (amoniu, ortofosfați etc). Este ca și când într-un vas cu apă limpede s-ar turna zahăr și sare. Apa ar rămâne tot limpede, dar nu s-ar putea dezvolta viața în ea.

În prezent, normele de calitate s-au schimbat și nu mai e de ajuns sa fie apa doar limpede ci trebuie eliminate din apă și substanțele dizolvate, astfel încât în apa rezultată în urma epurării să existe viață. Acest lucru nu este simplu și singura metoda practică și eficientă de a realiza o epurare corectcă a apelor uzate este METODA BIOLOGICÄ‚, realizată cu ajutorul unor BACTERII.

Amoniul care vine în apă este de 70-80 mg/litru, epurarea trebuie sa-l scoată la maxim 2 mg/l. Acest coeficient de 2mg amoniu / litrul de apă este suportat de râu, deoarece și râurile au o capacitate de autoepurare. în trecut întreaga concentrație de 70-80 mg/l de amoniu se ducea în ape omorând toată flora și fauna acvatică. Actuala Stație de Epurare scoate 0,16 – 0,18 mg amoniu / litrul de apă epurată, ceea ce înseamnă de 10 ori mai bine decât o impun normele europene.

La fel se poate discuta și despre ortofosfații din apa uzată, care vin în concentrație de 9-10 mg/l și trebuie să iasă maxim 1 mg/l.

Stația actuală de epurare scoate la evacuarea apei uzate în emisar 0,012 mg ortofosfați la litrul de apă.

- Cum se realizează efectiv procesul de epurare ?

Amoniul (un compus al azotului) este ca atare în apă și urmărim sa-l transformăm în azot gazos ~ un gaz inert, netoxic și care se regăsește în aer în proporție de 75%. Mai mult, azotul nu este un gaz care să facă efect de seră.

Nu există o bacterie care să transforme amoniul din apă în azot gazos. Dar s-au descoperit niște bacterii care pot să transforme AMONIUL în NITRIȚI. Dar nitriții sunt la fel de toxici ca și amoniul. Atunci s-au găsit alte bacterii care transformă NITRIÎII în NITRAȚI, care sunt la fel de toxici. In general fântânile la țara sunt contaminate cu nitrați din zootehnie. Ei ajung în sol, în pânza freatică și apoi în fântână. Când apa se fierbe se mărește concentrația de nitrați din ea deoarece se evaporă apa pură, nitrații rîmânând.


Astfel sa mers mai departe, gasindu-se alte bacterii care transformă NITRAÅ¢II in AZOT GAZOS.

În concluzie, trebuie să avem grijă de 3 familii de bacterii pentru a realiza fenomenul de extragere a substanțelor dizolvate din apă. Dacă familiile de bacterii nu sunt îngrijite bine (să fie într-un permanent echilibru), pentru a prelua substanțele specifice pe care să le poată transforma, stația de epurare nu va funcționa.

Bacteriile pot să-și îndeplinească misiunea la care sunt puse aici numai dacă au anumite condiții bune de viață. Noi însă, trebuie să le punem și în condiții rele pentru a le determina să facă ceea ce vrem, având grijă, însă ca ele să-și îndeplinească misiunea.

Unele bacterii transformă amoniul în azot gazos, altele acumulează fosforul. Acestea în final se numesc NÄ‚MOL. Pe acesta îl stoarcem și îl facem pămant care conține foarte mult fosfor sau fosfați care sunt îngrășăminte biologice.

Graficul în care cu verde este reprezentata concentrația de fosfați în linia de epurare la intrarea in stație, prezintă în prima faza creșterea nivelului de fosfați deoarece bacteriile sunt puse în condiții improprii dezvoltării, în prima zona cu nămol activ, ele zbătându-se să supraviețuiască și astfel dau afara fosforul (transpiră fosfați în apă) - un efect contrar celui așteptat. în partea a doua bacteriile asimilează foarte mulți fosfați astfel incât concentrația acestora scade mult sub nivelul celei care se regăsește la intrarea în stația de epurare.

La supravegherea permanentă a echilibrului acestor bacterii lucrează laboratoarele stației de epurare.

Se folosesc aproximativ 42 tone de bacterii. Numărul lor trebuie să fie corespunzator cu cantitatea de otravă care intră în stație.

În prima clădire se scot suspensiile mari din apă. Apa se trece prin grătare care rețin aceste suspensii mari. în desnisipator se mărește secțiunea canalului, apa își micșorează viteza, se liniștește iar suspensiile se depun gravitațional. Grăsimile care sunt foarte toxice pentru bacterii trebuie scoase din apă prin insuflare de aer, care antrenează grăsimile la suprafață. Acest lucru se realizează în separatorul de grăsimi.

Înainte se considera că apele meteorice sunt convențional curate și se pot evacua direct în râu. Fals, deoarece apele meteorice spală străzile și antrenează în canalizare hidrocarburi. Aceste hidrocarburi sunt foarte toxice pentru mediul acvatic. Când plouă debitul de apă este foarte mare. Apa provenită din precipitații se divizează într-un bazin de retenție, iar apoi este preluată spre epurare.

Apa ajunge în continuare într-un distribuitor (un cămin), de unde este direcționată intr-unul din cele două decantoare primare. Sunt două decantoare primare deoarece trebuie asigurată continuitatea epurării în cazul reviziilor la unul dintre ele, celălalt rămânând inactiv.

Decantorul primar este un bazin în care apa este pusă la limpezit și după un timp la fundul bazinului se strânge namol. Acesta se numește NĂMOL PRIMAR. Indiferent cât ar sta apa în acest decantor primar, ea rămâne tot tulbure, suspensiile din ea nu se separă gravitațional. Această tulbureala (materie organică) reprezintă principala sursă de hrană pentru bacterii.

După ce forțăm bacteriile să scoată substanțele dizolvate din apă în bazinele cu namol activ, ca efect secundar al acestui proces, apa va rămâne limpede.

La final apa iese amestecată cu bacterii, dar fără substanțe dizolvate în ea. Bacteriile se regăsesc în familii de bacterii, numite și aglomerări (flocoane).

În decantoarele secundare aceste familii de bacterii se separă de apă, aceasta rămânând limpede și fără substanțe dizolvate în ea.

Apa astfel rezultată este trimisă într-un iaz biologic (lagună).

Înainte în locul acestei lagune se depozita nămolul rezultat din procesul de epurare și astfel se crea un disconfort olfactiv, dar se și polua pânza freatică.

În acest iaz apa curată menține viață (găsim aici plante, pești, păsări). Tot aici, datorită faptului că adâncimea iazului este de doar 1 m, se face și o dezinfecție a apei prin ultravioletele de la soare, distrugându-se virușii care vin din apele uzate ale spitalelor.

Nămolul are în compoziție 90% apă, fiind ca laptele numai ca are o culoare neagră. Înainte acest nămol se arunca. El provine din nămolul primar, care se pune într-un concentrator gravitațional facându-l să-și piardă o parte din apă și din nămolul secundar (bacteriile se înmulțesc și trebuie ținute într-un echilibru permanent; astfel bacteriile care îmbătrânesc trebuie eliminate, ele formând nămolul secundar). Ambele nămoluri se pompează într-un metantanc, unde fermenteaza anaerob. Aici alte bacterii îl transformă în substanță minerală (pământ), apă și gaz de fermentare biologică (biogaz). Acesta are în componența lui 65-70% gaz metan, care arde, fiind dirijat către un motor cu ardere internă. Acest motor antrenează un generator de curent electric, ce acopera cam 20% din cheltuiala cu energia necesară stației. Căldura degajată de motoare ajută la încălzirea spațiilor cladirilor și la încălzirea bacteriilor, care au nevoie de căldură pentru a realiza toate aceste procese.

Cantitatea de apă murdară (nămol) produsă este de 250 mc / zilnic.

In metantanc nămolul fermentează complet cam în 75 de zile. Se stocheaza 20 de zile (perioada de fermentare maximă), mare parte din mineralizare rezolvându-se în această perioadă.

Există în acest proces și un inconvenient, generarea hidrogenului sulfurat care în contact cu vaporii de apă se transformă în acid sulfuric. Putem scăpa de hidrogenul sulfurat trecându-l printr-un carbune activ (masca de gaz). In maxim o săptămâna porii carbunelui se încarcă, cu această substanță. O alta metodă, mai scumpă ca și investiție, dar mai ieftină în exploatare este să ne folosim tot de niște bacterii care asimilează în anumite condiții hidrogenul sulfurat din biogaz. Aceste bacterii pe lângă căldură și hrană mai vor și oxigen (până la 5% din concentrația gazului). Dacă se scapă mai mult de 10% oxigen, gazul se autoaprinde. O serie de senzori care urmăresc procentul de oxigen din gaz.

Din metantanc, biogazul se duce într-un rezervor de gaz brut, acolo se desulfurizează, iar gazul curat, fără hidrogen sulfurat trece în alt rezervor. De aici ajunge la motoare și se produce curentul electric.

Nămolul nu a fermentat total, încă miroase și conține multă apă. Se scoate apa din el și se stabilizează (se mineralizează total). Astfel nămolul ajunge la filtrele presă cu bandă. Dar particula de namol este legată electric de cea de apă. Prin pol electrolit (o substanță organică sub formă de praf) se scoate apa din nămol. Se consumă cam 45-50 kg de pol electrolit pe zi. Nămolul este pompat în niște sere speciale pentru nămol. Aici continuă dezhidratarea termică folosind caldura solară. Tot aici se realizează și stabilizarea finală a nămolului (mineralizarea), prin stabilizare chimică (prin oxidare). Oxigenul din aer este trimis în sere prin intermediul unor ventilatoare. In sere exista un robot care întoarce nămolul pentru a se realiza o stabilizare uniformă. De aici nămolul iese bogat în fosfați, fiind un foarte bun îngrășământ. În final nămolul rezultat se compostează (amestec cu deșeuri vegetale).tec cu dețeuri vegetale).

 
 
 
0237 226.400 telverde
 
 

Telefon: 0237 226.401
Fax:        0237 226.402
E-mail:  secretariat@cupfocsani.ro

 
 
 
 
 

Pentru dezvoltarea serviciilor de apă şi canalizare puse la dispoziţie populaţiei şi îmbunătăţirea serviciilor prestate, menţinând în acelaşi timp tarifele în limite suportabile pentru utilizatori, fosta regie autonomă CUP R.A Focşani a fost...
» mai multe detalii

 
 
 
 
 

Buletine de calitate a apei

 
 
 
 
 
Informaţii utile

Programe casierii

  • Focșani
     

    Progam casierie Focșani

    Luni - Vineri - 8 - 18
     
  • Mãrãșești
     

    Progam casierie Mãrãșești

    Luni - Vineri - 8 - 14, 15 - 17
     
  • Adjud
     

    Progam casierie Adjud

    Luni - Vineri - 8 - 14:30, 15 - 16:30
     
  • Panciu
     

    Progam casierie Panciu

    Luni - Vineri - 8 - 14:30, 15 - 16:30
     
  • Odobești
     

    Progam casierie Odobești

    Luni - Joi - 8 - 14, 14:30 - 16:30
    Vineri - 8 - 15:30
     
  • Rural
     

    Progam casierie Rural

     

Legislatie

Întrebari frecvente
Ce reprezintã diferențele de cantitãți de apã ce apar pe facturã?

 
 
 
 
© 2011 SC CUP SA Focşani. Toate drepturile rezervate